And so it begins…

   19/02/2008

Mi-am propus ca anul acesta sa nu ma intereseze rautatea lumii. Mi-am propus sa nu iau in considerare niciun mesaj malitios, niciun cuvant jignitor, nicio injuratura.
Mi-am propus sa nu ma mai supere notele juriului, nici privirile rautacioase de pe holuri sau de pe fotoliile vecine.
Mi-am propus sa sper, in continuare, ca Dumnezeu are pregatit pentru fiecare dintre noi, un drum caruia, daca i te impotrivesti s-ar putea sa nu iti fie bine.

A fost un week-end frumos. Spun frumos pentru ca am invatat foarte multe despre oameni si despre mine.
Fiecare clipa din seara concursului am simtit-o data cu incetinitorul pana in momentul in care am cantat. Momentul de pe scena a fost sublim.
Am reusit sa trec cu succes de primul obstacol – mica criza de calciu de la inceputul cantecului cand am fost nevoita sa ma apropii de Ionut mai mult – cred ca asta a si ajutat la interpretare 🙂 .
In timp ce cantam m-am gandit o clipa la cat de fericita sunt ca viata mi-a oferit si momente sclipitoare ca si cel de sambata seara. M-am simtit purtata undeva departe , peste amurgul de stele. M-am simtit amintindu-mi de Cerbul de Aur .
M-am gandit la voi, cei care stateati emotionati in fotoliu si imi tineati pumnii. M-am gandit sa va fac cu ochiul, dar apoi mi-am spus ca poate nu veti intelege de ce am facut asta.

A trecut si momentul scenei si a venit momentul notelor.
Am fost intrebata de ce radeam… De ce nu? De ce sa nu ma bucur ca sunt acolo?

Simt nevoia sa va spun ca nu imi place sa imi urmaresc propriile aparitii. Mai simt nevoia sa va spun ca mereu ma intorc pe forum sa vad comentaiile voastre, si daca v-a placut, ma bucur. Asta e cel mai important pentru mine.

Simt nevoia sa va spun ca sunt printre cei mai fericiti oameni pentru ca va am pe voi.

Va multumesc.

Share this