Cineva m-a întrebat, zâmbind, dacă “Ploaie de vară” este sora mai mică a piesei ‘Ploaie în luna lui Marte” 
Poate că sunt rude… dar au personalități diferite.
Dacă Ploaie în luna lui Marte visa cu ochii spre stele și purta romantismul acela care plutește printre constelații, Ploaie de vară coboară desculță pe pământ. Are soare în păr, picături calde pe piele, miros de iarbă udă și bucuria aceea ușor senzuală pe care numai o ploaie de iulie o poate aduce.
Una privește cerul și se îndrăgostește de imposibil. Cealaltă dansează prin ploaie și se îndrăgostește de clipa prezentă.
Și, cine știe… poate ploaia are atâtea feluri de a cădea câte feluri avem noi de a iubi.
Există ploi care trec repede și ploi care rămân în suflet. Ploaie de vară vorbește despre acele clipe luminoase care ne spală grijile, ne întorc către noi înșine și lasă în urmă mirosul inconfundabil al verii, al speranței și al bucuriei de a trăi.
Albume recente
