Ce ti-e scris…

   26/06/2007

Sunt atatea lucruri pe lumea asta care–ti hotarasc destinul incat uneori ai senzatia ca nimic nu mai depinde de tine. Zi dupa zi, in mod repetitiv, “ce-ar fi fost daca…” iti pune la indoiala puterea de a-ti decide singur viitorul. De altfel, cum bine se spune, ce ti-e scris, in frunte ti-e pus.

M-am luptat zilele astea cu un curent puternic, un curent care mi-a dovedit inca o data ca trebuie sa faci tot ce poti pentru a exista si pentru a putea darui lumii din ce esti tu, insa stralucirea lucrului tau, atingerea finala apartine numai si numai Domnului .

Am avut o existenta in principiu lipsita de griji pana acum.Cateva neimpliniri, insa fiecare a avut rosul ei. Fiecare lacrima a fost un ingredient important in ceea ce sunt. Nu doar odata am simtit ca oricat incerc sa modelez singura prezentul sau viitorul, oricat m-as fi straduit sa imprumut din personalitatile celor pe care-i admir, tot Ceva mult mai presus decat orice, mi-a aratat, la un moment dat cine trebuie sa fiu. Si asta pare incredibil.

Ma infioara perseverenta cu care de acolo, de Sus, ne sunt aratate semnele, ne e croit drumul si de cele mai multe ori noi le ignoram – ceva, acelasi ceva care te face sa te simti singur, iti sopteste ca asta e doar in mintea ta, e o iluzie…

Ma intristez cand fac compromisuri cu vocea interioara. Se intampla in mod tacut – te strecori tiptil afara din tine si spui: nu m-a vaziut nimeni, nici eu nu m-am vazut. Apoi simti… Oricat vrei sa ignori, inevitabilul se intampla. Palma peste ceafa o primesti. Si nu vine pe neasteptate, se insira cu surle si trambite, inaintea ta, iar tu ai, peste ochi, un val de ceata ingrosata de ratiune si concret.

Aproape de fiecare data m-am simtit lovita de lucrurile care nu se intamplau asa cum visam eu…Mi-am umbrit zilele urmatoare, apoi mi-am amintit ca fiecare lucru care se napusteste asupra drumului tau, care te zguduie , este menit sa te invete ceva.
Totodata, hai sa spunem ca exista o cantitate constanta de bine, de dorinte implinite, de adevar in lumea asta… Si tu ai parte de ele in masura in care ele nu contravin scopului esential. Sigur ca binele lui Dumnezeu este infinit, nu am vrut sa sustin altceva. Insa noi, oamenii, prin nimicurile pe care le tinem mai apropiate de suflet decat ce e esential in viata, limitam acest bine. Noi, oamenii, facem ca eforturile pozitive sa fie umbrite de inconstienta, rauatate, lene, ura, minciuna. Noi, oamenii rapim din “binele universal“ pentru ca unii dintre noi (cei constienti, cei responsabili, cei care–I simt, vad, percep lucrul si dragostea) sa-si invete lectia, iar ceilalti… pur si simplu nu stiu ce fac!

In lumea asta mare, fiecare fapta pare parte dintr-un “puzzle”. Scopul esential este ca lumea asta mare sa existe atat cat i-a fost dat, sub Semn Divin. Iar tu trebuie sa intelegi care este rostul tau. Asta este una dintre sarcinile tale.

Si cand ti-e greu, gandeste-te ca va fi bine. Cineva Acolo Sus te iubeste si, daca esti om bun, te va ajuta sa treci peste toate.

Share this