Daca vrei sa schimbi lumea.

   19/09/2007

Sa schimbi lumea nu inseamna sa-i izolezi pe toti cei care nu corespund idealului tau si sa te simti fericit cu regulile vietii tale “imaculate ”. Sa schimbi lumea nu inseamna sa tipi cat poti de tare ca ceilalti sunt pacatosi, inculti, slabi, indecisi, nesimtiti iar tu esti opusul lor.

Sa schimbi lumea inseamna sa faci ceva ce conteaza. Inseamna sa-i arati unui om ca greseste si sa-i saruti fruntea aratandu-i ca a gresit. Inseamna sa plangi pentru oamenii care nu inteleg ce inseamna iubirea de oameni. Inseamna sa ierti si sa astepti momentul pe care Dumnezeu ti-l va da pentru a vedea cat de bine ai facut iertand. Inseamna sa schimbi ceva inauntrul tau atunci cand simti ca gresesti.

Sa schimbi lumea incepe de la a te schimba pe tine. Firea umana este atat de pacatoasa si de meschina incat de cele mai multe ori reusesti sa te autoconvingi ca ai avut dreptate chiar daca evidenta e usturatoare.
Cineva imi spunea la un moment dat ca, inauntrul tau, lupta sa iasa la iveala defectele mostenite de la stramosii tai iar tu trebuie sa lupti cu ele, sa devii mai bun, sa respingi constient caile alunecoase ale firii tale.
De cele mai multe ori simti o voce micuta, umila, care incearca sa te traga de maneca, insa tocmai asta te infurie. Tocmai ea, cea pe care ar trebui s-o asculti, “vocea interioara“, seamana cu vocea dojenitoare a parintilor, iar tu te transformi intr-un adolescent rebel care crede ca-i sunt cunoscute toate misterele vietii. Iti trebuie multa intelepciune sa stii ce-i de facut.

Cliseele de gandire sunt cele mai pacatoase. Lumea intreaga este construita din ele.
Regulile vietii sunt interpretate in multe feluri de catre cei ce transforma si Poruncile Sfinte dupa bunul plac, dandu-le o interpretare personala: “eu cred in Dumnezeu, insa lumea s-a schimbat, au trecut peste doua mii de ani”. Cu totii facem asta uneori.

Am incercat sa-i inteleg pe cei inversunati, intransigenti, care improasca cu idealuri manufacturate din propriile frustrari.
Am incercat sa-i inteleg pe cei ce, din masina, injura si striga la batranica ce trece incet zebra – nu ca sa-i faca in ciuda, ci pentru ca o dor anii ce i-au incovoiat spatele.
Am incercat sa-i inteleg pe cei care-si acuza parintii de propriile esecuri.
Am incercat sa-i inteleg si sa-i iert pe cei ce mi-au facut rau, voit. As vrea sa pot sa le arat ca nu sunt suparata. De ei depinde.
Am incercat sa-i inteleg pe cei infatuati, care dovedesc ignoranta de a se considera speciali pentru ca s-au nascut intr-o lume mai prietenoasa, permisiva, ca au avut sansa sa invete cuvinte sofisticate cat timp altii erau obligati sa munceasca sa-si castige painea de a doua zi.
Am inteles ca mandria e un mare pacat .

Si inca ma lupt, zi de zi, sa inteleg.

Sunt multe lucruri pe care as vrea sa nu le simt. As vrea sa pot sa inlatur orice urma de furie, de dispret, de rautate, de minciuna, de invidie, de mandrie, de teama, de umilinta, de disperare. As vrea sa stiu exact ce am de facut, pentru mine si pentru cei ce au incredere in mine. Dar atunci ar fi, totul, mult prea simplu.

As vrea sa pot sa simt adevarul, atat cat sa nu ma paralizeze.

Share this