Din nou Marte si ploaia lui…

   19/03/2007

A fost prima oară în viaţa mea când nu a venit şi nu a trecut iarna…
Nu mi-a fost frig să mi se inrosasca vârful nasului şi nu mi s-au topit fulgii pe obraji deloc! Până în ultima clipă am tot sperat!
şi acum au dat bobocii şi florile, şi am pierdut şi ultima zi de iarnă, fără zăpadă!
M-am bucurat, dar a fost şi prima oara când m-am şi întristat ca a venit primăvara.

Iarna aveam motive în plus să fiu copil mai mult decat de obicei.
şi iarna asta am muncit mult. Poate că de aia nu am fost copil. N-am avut timp!

Am aflat că au trecut fix zece ani de când terminam liceul.
M-am întristat pentru ca abia ce faceam pariuri despre unde o sa mă prindă următorii zece ani din viaţă! şi în loc să-i surprind eu pe ei, m-au speriat ei pe mine. Au apărut pe nesimţite, plini de ei, într-o dimineaţă de martie.

A fost şi opt martie. şi florile, şi mărţişoarele, şi ghioceii, într-o lume în care, brusc, totul pare schimbat. Nu vi se pare că suntem câtiva care gândesc la fel, şi ca restul sunt de pe alta planeta? Nuuuuu???? Hm…

Poate e doar astenia de primăvară.

La mulţi ani tuturor mămicilor!
şi tuturor surorilor, colegelor, vecinelor, iubitelor, florilor.

Timpul trece liniştit… Nu ştie ce face! Nu e vina lui.
Paula

Share this