Dreptul la educatie

   12/04/2008

Mama mea nu inceteaza sa ma uimeasca cu invatamintele ei, cu modul ei deschis de a privi lucrurile, cu atitudinea calda si toleranta fata de greseala omeneasca. Am avut, recent, o alta discutie cu ea in ceea pe priveste regulile nescrise si nedrepte ale lumii in care traim , iar atitudinea ei m-a facut sa realizez ca mereu voi avea cate ceva de invatat de la ea. Sunt cateva greseli pe care lumea le face din inertie, dar si ca urmare a lipsurilor educatiei comuniste. Din pacate, cateva efecte intarizate ale acesteia le vor mai suporta inca vreo doua generatii de-acum. Discutia se referea la educatie si la faptul ca niciodata un om needucat nu va intelege cat de necesara ii este educatia pana cand nu va fi ajutat sa evolueze cu macar un pas. Realizand pasul facut, s-ar putea ca acesta sa presupuna drumul pe care mintea sa l-ar putea face, cu putin ajutor.

Un om isi traieste viata dupa modelele pe care le-a avut in copilarie si adolescenta. Copiii care nu au si alte modele comportamentale decat ale parintilor, vecinilor, prietenilor parintilor, vor fi copii ale acestora, mai ales daca nu au sansa sa-si caute alte modele prin educatie. Insa, din pacate, multi parinti din familiile dezavantajate considera educatia inutila, asa ca responsabilitatea trece in mainile noastre, ale tuturor celorlalti.

Persoanele care nu au acces la educatie nu pot fi condamnate pentru greselile specifice gradului lor de incultura. Persoanele care se nasc in familii unde parintii nu realizeaza cat de importanta este educatia si cultura, nu au nicio vina. Aproape ca nici parintii nu pot fi invinovatiti. Resonsabilitatea apartine celor care au puterea sa le convinga parintii de cat de importanta este educatia, insa nu o fac.
Daca te intereseaza viitorul, lumea in care vor trai copiii si nepotii tai ,trebuie sa planifici lucrurile din timp.
In tara noastra Medicina si Invatamantul sunt doua domenii care merg din rau in mai rau. Profesorii si medicii sunt foarte prost platiti, desi astea sunt domeniile cele mai importante pentru viitorul unei tari.
Aproape ca poti sa consideri profesoratul drept un act benevol, stiu asta ca fiica de dascal, insa nu am sa merg in directia asta cu discutia, acum.

Mi-am amintit urmatoarea poveste: cand eram mici, mama ajuta un copil dintr-o familie de rromi. Se numea Florin si venea din cand in cand pe la noi sa ceara mancare sau bani. Mama-i dadea sa manance si uneori ii facea cate un pachetel de mancare sau ii dadea cateva haine. Florin devenise “de-al casei”, ne era apropiat si incepuseram sa tinem la el. Intr-o zi mama se grabea, in preajma Pastelor, sa termine mancarurile si timpul era foarte scurt. Avea nevoie de cateva cumparaturi, insa niciunul dintre noi nu eram acasa. Atunci a venit si Florin pe la noi. Mamei i-a venit idea sa-i dea lui bani sa o ajute cu cumparaturile si, in schimb, Florin primea restul de la cumparaturi.
Florin a plecat si, cu trecerea timpului, cresteau si indoielile in mintea mamei. Magazinul era dupa bloc si nu avea cum sa faca atata pana acolo… Mama incepuse sa fie tare dezamagita, gandindu-se ca Florin a plecat cu toti banii de cumparaturi. Ei bine, dupa doua ore Florin a sosit cu cumparaturile: cautase, in tot orasul, magazinul unde era mai ieftin… A fost o lectie a carei invatatura ma ajuta si pe mine, azi.
Tot mama mi-a mai amintit ceva: cand eram mica, dupa o zi grea la scoala, cica i-am spus: “ mami, sa stii de acolo de la catedra, fiecare copil din banca, indiferent daca e mai bun sau mai rau, asteapta sa-i dai atentie, sa ai impresia ca tu stii de el. Cand predai trebuie sa te uiti in ochii fiecaruia, nu doar in ochii celor mai buni la invatatura”. Douazeci de ani mai tarziu invat de la copilul care eram atunci. Ca artist, e foarte important sa privesti cu atentie orice segment de public, sa-i arati ca este important pentru tine. Ca artist, ai o responsabilitate imensa. Ar fi bine daca persoanele publice ar realiza asta.

Share this